Anemia falciformă este o afecțiune genetică a sângelui caracterizată printr-o modificare a formei globulelor roșii.
+ Ciuperca Candida poate cauza simptome asemănătoare cu cele ale bolii Alzheimer
+ Recent, Miss a suferit o intervenție de înlăturare a protezelor după ce a experimentat ‘Boala Siliconului’ și împărtășește simptomele sale.
În mod normal, globulele roșii au o formă de disc, sunt flexibile și rotunde, ceea ce facilitează deplasarea lor prin vasele de sânge.
Cu toate acestea, în anemia falciformă, aceste celule își schimbă forma asemănătoare cu o seceră (de unde și numele “falciformă”) sau o semilună, ceea ce poate provoca mai multe probleme de sănătate.
Această afecțiune rezultă dintr-o mutație în gena care controlează producția de hemoglobină, proteina responsabilă pentru transportul oxigenului în sânge. Forma modificată a hemoglobinei, cunoscută sub numele de hemoglobină S, face ca globulele roșii să devină rigide și lipicioase.
Principalele probleme asociate cu anemia falciformă includ:
Anemie cronică:
Din cauza formei lor anormale, globulele roșii falciforme sunt distruse mai rapid decât cele normale, ducând la anemie.
Episoade dureroase:
Forma anormală a celulelor poate provoca obstrucții în vasele de sânge, determinând episoade dureroase cunoscute sub numele de crize falciforme.
Probleme de sănătate complexe:
Pacienții cu anemie falciformă pot suferi de complicații precum leziuni ale organelor, un risc crescut de infecții și probleme pulmonare.
Riscuri în situații specifice:
Anumite situații, cum ar fi niveluri scăzute de oxigen, deshidratare sau altitudini ridicate, pot agrava simptomele.
Tratamentul anemiei falciforme implică gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Acest lucru poate include medicamente pentru durere, hidroxiuree (pentru a reduce frecvența crizelor dureroase), vaccinări și antibiotice pentru prevenirea infecțiilor, precum și în unele cazuri transfuzii de sânge sau transplant de măduvă osoasă.
Este important să subliniem că anemia falciformă este o boală moștenită, transmisă de la părinți la copii. Atunci când ambii părinți au gena bolii, fiecare copil are o șansă de 25% de a moșteni această condiție. Prin urmare, se recomandă consilierea genetică pentru familiile cu istoric al acestei boli.
Sursă: OMS, CDC
